Structura internă a Terrei — joc și explicații

Cum este studiat interiorul Pământului

Nu putem observa direct întregul interior al planetei. Modelele structurii sale folosesc, între alte dovezi, comportamentul undelor seismice și proprietățile rocilor și metalelor la presiune și temperatură ridicate. Delimitarea scoarță–manta–nucleu ține de compoziție; delimitarea litosferă–astenosferă descrie proprietăți mecanice. Cele două clasificări nu trebuie suprapuse ca și cum ar avea aceleași limite.

Surse: [1]

Scoarța terestră

Scoarța este învelișul exterior, rigid și relativ subțire. Publicația USGS descrie scoarța oceanică drept mult mai subțire decât cea continentală. Grosimea variază după regiune, iar munții pot avea rădăcini crustale adânci. În diagramă, stratul este îngroșat intenționat pentru a putea fi selectat; proporția sa vizuală nu poate fi folosită ca măsurătoare.

Surse: [1]

Mantaua

Mantaua are o grosime de aproximativ 2.900 km și este alcătuită predominant din roci silicatice. În cea mai mare parte este solidă, dar materialul fierbinte se poate deforma și deplasa lent în timp geologic. Partea superioară rigidă a mantalei, împreună cu scoarța, formează litosfera. Sub aceasta, astenosfera are un comportament mecanic diferit; nu este un ocean global de magmă.

Surse: [1]

Nucleul extern

Nucleul este preponderent metalic, bogat în fier și nichel. Partea externă este lichidă. Mișcarea materialului conductor din nucleul extern este asociată generării câmpului magnetic terestru. Nu scoarța și nici rotația unei singure sfere rigide de metal explică singure acest proces.

Surse: [1]

Nucleul intern

Partea centrală a nucleului este solidă, deși foarte fierbinte. Presiunea mare este importantă pentru starea materialului din această regiune. USGS prezintă nucleul intern cu o rază de aproximativ 1.250 km, într-un model simplificat. Limitele numerice din diferite modele pot varia ușor; tabelul folosește dimensiuni aproximative din aceeași publicație, nu valori combinate fără precizarea sursei.

Surse: [1]

Instrucțiuni pentru diagramă și test

Selectează un strat prin clic sau folosind tastatura pentru a citi explicația sa. Numele și stările sunt disponibile și în tabel, astfel încât culorile nu sunt singura modalitate de identificare. Apoi începe quizul și verifică explicația fiecărui răspuns. O schemă în patru zone simplifică structura reală și nu reprezintă toate discontinuitățile seismice.

Surse: [3], [1]

Surse: [1]

Surse și bibliografie

1. USGS — This Dynamic Earth: Inside the Earth

   U.S. Geological Survey. Consultat: 2026-11-01. material educațional; pagină actualizată în 2025

   Publicație federală SUA; sinteză originală RO-GEO

2. Wikidata — identificarea entității Q2

   Comunitatea Wikidata. Consultat: 2026-11-01.

   CC0

3. RO-GEO — diagramă și întrebări educaționale originale

   Redacția RO-GEO. Consultat: 2026-11-01.

   Sursa este citată; textul și imaginile sale nu sunt reproduse.

Text românesc redactat pentru RO-GEO ca sinteză a surselor citate. Materialele enciclopedice Wikipedia utilizate sunt atribuite autorilor din istoricul paginilor, sub CC BY-SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/); adaptările se reutilizează în aceleași condiții. Datele Wikidata sunt CC0. Nu sunt reproduse fotografii din surse fără o licență verificată.